Frumusetea pietrelor albastre

Sunt foarte multi cei care prefera albastrul, culoarea linistii si a cerului. Vechii egipteni si-l inchipuiau pe zeul Amon ca avand tenul albastru, culoarea Apelor Primordiale si a deci Creatiei Universului. Si, avand pielea de aceasta culoare, putea strabate cerul in zbor fara a fi vazut de nimeni… Pentru a-l imita pe zeu, care era considerat a fi stramosul divin al intemeietorului Egiptului, faraonii isi dadeau cu pudra albastra.
Mai mult chiar, locuitorii „Tarii Ta-Kemet” isi inchipuiau ca parul zeilor este din lapis lazuli, aceste pietre semipretioase albastre de culoare albastra care erau aduse cu mari cheltuieli tocmai din indepartatul Afganistan… Nu este deci de mirare de ce printesele si elegantele din aristocratie se dadeau in vant dupa perucile albastre – isi doreau si ele sa fie asemenea zeitelor.
Ibisul, pasarea sfanta a lui Thot, zeul intelepciunii (care a „supravietuit” pana in Evul Mediu sub numele de Hermes Trismegistos, „patronul” breslei alchimistilor), era reprezentat ca avand penajul albastru. Si cum nu numai cerul este albastru, ci si apele Nilului (sau, cel putin, erau la acea data), albastrul a fost asociat si cu fertilitatea, cu recoltele bogate si cu belsugul.
Locuitorilor Mesopotamiei le placea si lor albastrul – Poarta lui Ishtar (zeita dragostei si a fertilitatii) din Babilon era acoperita cu placi de faianta albastra.
In Vechiul Testament, cuvantul „albastru” apare de nu mai putin de 50 de ori, fiind asociat atat cu Divinitatea, cat si cu regalitatea. Si ce alta culoare ar fi putut fi mai potrivita pentru vesmintele Fecioarei Maria, cea numita si „Regina Coelli”, adica „Stapana Cerurilor”? Mai ales ca albastrul este si culoarea curateniei sufletesti!
Regele Ludovic al IX-lea al Frantei, monarhul cruciat, a fost primul suveran european care a purtat haine albastre. Aceasta culoare (aflata si acum la mare cinste in Hexagon) a intrat si in heraldica, stema Frantei constand dintr-un scut albastru cu trei flori de crini din aur.
Timp de secole, lapis-lazuli si alte pietre (semi?)pretioase au constituit materia prima pentru pigmentii albastri folositi in industria textila si de catre pictori. Nu odata, acestia ajungeau la sapa de lemn cumparandu-şi vopsele albastre, care in anumite perioade erau mai scumpe decat aurul, dupa cum se vaita intr-o scrisoare Albrecht Durer.
Albastrul nu este numai culoarea cerului si a marii, ci si cea a spiritului. Albastrul deschis (bleu-ciel) sugereaza odihna si poate determina organismul sa produca compusi chimici care au un efect calmant. De asemenea, albastrul a fost considerat dintotdeauna o culoare a responsabilitatii si a devotamentului, o culoare care inspira incredere – din acest motiv a devenit culoarea uniformelor militare in marina, aviatie si la fostele de ordine. Pentru ca am ajuns aici, trebuie spus ca nu toate nuantele de albastru evoca serenitatea sau linistea. De exemplu, albastrul electric, stralucitor, sugereaza dramatismul si dinamismul , fiind o culoare „angajata” care exprima insufletirea, vioiciunea si inspiratia.
Albastrul deschis este culoarea pacii, a prieteniei si a re-nasterii, fiind asociat zodiei Fecioarei, iar albastrul inchis, culoarea severitatii si a uniformelor militare, este asociat zodiei Varsatorului.
Albastrul nu este numai culoarea „pretioaselor” safire, ci si a altor pietre, cum ar fi lapis-lazuli (mult mai apreciata de bizantini), azuritul, topazul, apatitul, dumortieritul, cuartul albastru, peruzeaua, iolitul, acvamarinul… Cine le doreste si le poate procura de la E-crystals.com, magazin situat in Bucuresti, pe strada Logofat Tautu nr. 2 (sectorul 3), unde le poate si vedea.

Share with others! Thank you!Print this pageShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on TumblrPin on PinterestShare on Google+Email this to someone

Comments

comments

This post has been viewed 113 times

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *